Greşeli în scriere şi vorbire
I. Morfologie
1. Substantivul
1.1. 2i la plural, articulat: masculin – un pom/nişte pomi/pomii (aceia)
un tigru/nişte tigri/tigrii (aceia)
Model: Unde la feminin apare clar articol, şi la masculin va apărea prin dublarea i-ului final: Florile sunt galbene. Arbitrii sunt galbeni.
1.2. Unele substantive sunt folosite cu genitiv/plural greşit: domeniul medicinei, NU domeniul medicinii; culoarea cenuşei, NU culoarea cenuşii; orele amiezii, NU orele amiezei; întâlnirea surorii, NU întâlnirea sorei.
2. Adjectivul
2.1. 2i/3i: când e înaintea substantivului, adjectivul îi preia articolul hotărât
Ex.: albastru/(ochi) albaştri/albaştrii (ochi)
propriu/(nasturi) proprii/propriii (nasturi)
În ultimul exemplu (propriii) primul i este din rădăcina cuvântului, al doilea i marchează pluralul, al treilea i este articolul hotărât preluat de la substantivul însoţit.
Model: feminin – florile albastre/albastrele flori
masculin – băieţii integri/integrii băieţi.
2.2. Sunt adjective care nu au grad de comparaţie: maxim, minim, optim, superior, inferior, viu, mort.
3. Numeralul
3.1. Numeralele unu şi doi sau cele compuse cu acestea se acordă cu substantivul însoţit: douăsprezece fete, NU doisprezece fete; patruzeci şi una de litere, NU patruzeci şi unu de litere. Dar se spune, prin tradiţie, ora unu/douăzeci şi unu; ora două/ douăzeci şi două (aici numeralul se acordă cu ceas/ceasuri).
3.2. Numeralele cardinale compuse se scriu astfel: doar zecile sunt legate (douăzeci, treizeci, optzeci), restul sunt despărţite. Ex.: o sută şaizeci şi patru.
3.3. Optsprezece, NU optusprezece, NU optisprezece, NU optşpe.
Şaptesprezece, NU şaptisprezece.
4. Pronumele
4.1. Întodeauna formele scurte ale pronumelui personal se scriu despărţite de auxiliarele verbelor: m-a văzut, ţi-ar plăcea, s-a dus.
4.2. Pronumele şi adjectivul demostrativ de depărtare e aceea la fem. sg. şi aceia la masc. pl.: fata aceea/băieţii aceia.
4.3. Pronumele şi adjectivul negativ se scriu împreună: niciunul, niciuna, niciun, nicio(DOOM 2005).
4.4. Posesivele noştri/voştri se scriu mereu cu un i.
4.5. Pronumele şi adjectivul de întărire are următoarele forme:
Masculin
(eu) însumi/(mie) însumi
(tu) însuţi/(ţie) însuţi
(el) însuşi/(lui) însuşi
(noi/nouă) înşine
(voi/vouă) înşivă
(ei/lor) înşişi
Feminin
(eu) însămi/(mie) însemi
(tu) însăţi/(ţie) înseţi
(ea) însăşi/(ei) înseşi
(noi/nouă) însene
(voi/vouă) însevă
(ei/lor) înseşi/însele
4.6. Pronumele interogativ în combinaţie cu articolul genitival are acord îmbrăţişat:
Al cărei doamne e căţelul?
4.7. Pronumele relativ în combinaţie cu articolul genitival are acord încrucişat:
Doamna al cărei căţel latră e vecina mea.
4.8. Când relativul care are funcţia sintactică de complement direct, se foloseşte cu prepoziţia „pe”: Programul pe care îl respect e dur. NU: Programul care îl respect…
5. Verbul
5.1. Verbele a veni, a ţine, a şti şi compusele lor (a deveni, a reţine etc.) se termină la prezent, persoana a II-a sg. cu doi i, unul din rădăcină, unul din terminaţie: tu vii, tu ţii, tu ştii.
5.2. Verbul a fi la persoana a II-a sg., conjunctiv şi imperativ se scrie astfel:
conj. – să fii/să nu fii
imper. – fii!/nu fi!
La imperativ negativ apare doar un i pentru că la toate verbele imperativul negativ se formează din nu+infinitivul verbului.
5.3. Verbele care au la perfect simplu, persoana I şi a III-a, i final, la persoana I se scriu cu 2i, la persoana a III-a cu un i: eu venii/el veni; eu păşii/el păşi. Caz special: verbul a se sfii, pentru că are în rădăcină doi i, se va scrie: eu mă sfiii/el se sfii.
5.4. Verbele a crea şi a agrea se scriu cu 2e acolo unde verbul a lucra se scrie cu un e:
eu lucrez / eu creez / eu agreez
tu lucrezi / tu creezi / tu agreezi
el lucrează / el creează / el agreează
noi lucrăm / noi creăm / noi agreăm
voi lucraţi / voi creaţi / voi agreaţi
ei lucrează / ei creează / ei agreează
Mai simplu: acolo unde există z, există şi doi e.
5.5. Verbul a plăcea are la condiţional, ca toate verbele, auxiliarul+infinitivul: mi-ar plăcea,
NU „mi-ar place”.
5.6. Verbul a avea are la conjunctiv, pers a III-a, forma să aibă, NU să aibe.
6. Adverbul
6.1. Locuţiunea adverbială de asemenea nu se scrie într-un cuvânt.
6.2. Locuţiunile adverbiale odată ce şi odată cu se scriu mereu în două cuvinte, nu in trei. (DOOM 2005).
7. Prepoziţia
7.1. Prepoziţia ca atunci când înseamnă „în calitate de” nu poate fi înlocuită cu ca şi: E greşit „eu, ca şi elev…”. Ca şi poate apărea doar când înseamnă „la fel ca”: E corect „eu, ca şi mama…”
7.2. Nu trebuie să se confunde locuţiunile prepoziţionale din cauza şi datorită. Prima arată o cauză negativă, a doua una pozitivă: M-am lovit din cauza neatenţiei. Am învăţat lucruri bune datorită ţie.
II. Punctuaţie
8. Virgula
8.1. Vocativele se despart prin virgulă de restul propoziţiei/frazei: Am auzit, băiete, că vii şi tu.
8.2. Apoziţiile se despart prin virgulă: Meşterul, vecinul nostru, face zgomot.
8.3. Se pune virgulă mereu înaintea conjuncţiilor adversative dar, iar, însă, ci
8.4. NU se pune niciodată virgulă între subiect şi predicat!
III. Vocabular
| CORECT | INCORECT |
| anticameră
complet crenvurşti frecvent greşeală (el) înşală preşedinţie |
antecameră
complect crenvuşti fregvent greşală (el) înşeală preşedenţie |
muchas gracias.(orisicand..)
Incep prin a spune ca nu ma asteptam la o profesoara de romana asa de “ok”,asa de “cool” sau asa “de gasca”,cum ar zice cei din generatia mea…Chiar sunteti o profesoara foarte buna care se lupta intens ca dezorientarea palida a celor din banci sa se transforme treptat in cunoastere…as mai putea zice multe <> ,numai ca internetul e doar un spatiu virtual ce nu va inlocui niciodata realitatea oricat de saraca de teme si motive ar parea
!
PS:astept cu nerabdare orele de scriere corecta,apropo de articolul de pe blog.
Multumesc, ma straduiesc sa raman “cool” si “ok”:-).
In sfarsit fac si profesorii ceva pentru corectarea greselilor gramaticale folosite atat de des pe internet. Multa bafta in acest sens, sper sa schimbati spiritul gramatical de turma care tulbura tastaturile de azi!
Prinde bine sa ne readuca cienva aminte de posibile greseli. Doar ca prea multa informatie deodata ajunge sa fie citita in graba si nu pana la capat.
multumim
Andrei: Nu indraznesc sa-mi propun lucruri atat de coplesitoare, dar m-as bucura si eu sa ajunga leacul acolo unde doare.
Alex: Si eu multumesc, poate pe viitor voi fi mai succinta.
draga mea, n-ai putea tu sa ne scrii si cum se face o cerere? dupa noul tipic? asa, ca sa am unde sa-i trimit pe astia de la ghisee care n-au habar si ne critica pe noi?
Mihaela: Am inteles, maine daca prind cateva minute, hop cu cererea!
Bună ziua!
E absolut normal să am emoții scriind aici, fiind pentru prima oară pe blogul unui filolog și având presimțirea că o greșeală, cât de mică, tot voi face! Și dacă va fi așa, corectarea ei va fi cu atât mai ușor de ”rezolvat”, fiind pregătită să mă supun și eu testului!
Bine că știu unde să-mi trimit fiica pentru meditații la limba română. Nu că n-ar înțelege din clasă, dimpotrivă! În sfârșit, ÎNȚELEGE! Îi plac orele! Am așteptat acest moment magic. Dar nu i-ar strica o porție saptămânală de ”să scriem (foarte) corect ”, în afara orelor de la Șincai. Foarte explicit și pe înțelesul tuturor (câtă nevoie ar avea mulțimea agramată din mass media de aceste consultații!)
Mulțumim! Data viitoare o voi trimite pe Enya direct aici, dacă îi permiteți … accesul în blogosferă! Pe blogul meu are și comentarii, dar acolo e distracție. O distracție fără greșeli de ortografie, îmi permit să sper! O zi cât se poate de bună!
Mirela Pete
Va multumesc, ma coplesiti! Cu atat mai mult cu cat complimentele vin din partea unui artist si a unei autoare de blog admirabil!
Eu vă mulțumesc!
Artistul s-a pierdut parțial pe drum, dar se caută pe sine și se regăsește puțin câte puțin (sper). Blogul e o relaxare necesară, în ciuda faptului că sunt obosită rău după documentarea ”parfumată”!
Mulțumesc pentru aprecieri și consultații la limba română. Vom reveni!
O seară frumoasă!
Bună seara!
Nu vă deranjăm (cutez să sper), am trecut doar să mai învățăm , să mai învățăm…avem de recuperat ani de gramatică…secole de câmpuri și familii lexicale. Dar încercăm să ne obișnuim cu ideea. Și cu lectura de calitate.
O seară cât se poate de armonioasă!
Cam degeaba. Fara suparare. Limba evolueaza, impreuna cu vorbitorii ei. Daca majoritatea foloseste o forma a unui cuvant, de ce sa fie alta cea corecta? Normele gramaticii sunt impuse de vorbitori, asa ca, cu riscul sa ma repet, degeaba.
Ai fi surprins cat de mica si de putin onoranta e “majoritatea” de care vorbesti.
cat ma bucur sa dau de tine, anca. si cat ma bucur sa vad demersul pe care l-ai inceput aici. cred ca e mai mult decat oportun.
poate ceva consideratii asupra verbelor “a trebui” sau “a merita” nu ar strica.
cat despre scrierea corecta a cererilor in institutii publice, am renuntat de mult timp.
cu drag, oana
Multumesc, Oana, ma motivezi sa ma mai harnicesc, ca am senzatia ca de cateva luni blogul meu arata ca o gara dezafectata. Sper sa ne revedem curand.
Buna ziua doamna profesoara,
Va felicit pentru blog-ul dumneavoastra si astept sa reveniti cu noi postari.
Se pare ca acest subiect, despre greseli in scriere si vorbire, a atras atentia si comentariile multor persoane. Un asemenea demers este, fara indoiala, de bun augur. Sustin si eu cele scrise de dumneavostra (unele chiar mi le amintesc de cand imi erati profesoara), mai ales ca imi placea sa urmaresc emisiuni ca “Doar o vorba sa-ti mai spun” si “Corect”.
As dori sa adaug conjugarea gresita a verbului “a copia”. Am intalnit frecvent forme eronate (mai ales in discutii despre examene) precum “cand eu copii”, “eu sa copii” etc. Evident, corect este “eu copiez”, “eu sa copiez”.
Referitor la verbele “a voi” si “a vrea”, de-abia asteptam ca un coleg sa foloseasca forma “eu vroiam”. Lucru care s-a si intamplat. Am inceput cu teoria, dar nici nu termin bine ca imi trimite un link catre DEX: http://dexonline.ro/definitie/vroi/paradigma
Cu simpatie,
Sebi
Buna ziua,
Multumesc de feedback si de pontul cu “a vroi”. Te rog sa-mi aduci aminte in care generatie ti-am fost profesoara. Vezi cum e, cu varsta se accentueaza si senilitatea…
E drept ca au trecut ceva ani de cand mi-ati fost profesoara. Asta se intampla cand eram in clasa a V-a la Liceul “Eugen Pora”, adica in anul scolar 2001-2002, si putin spre finalul anului urmator (clasa doamnei Letia).
Buna dimineata!
Care sunt formele corecte?
1. Era sa cad pe gheata cand fusesem chemati in locul care ne-a fost precizat sau
Era sa cad pe gheata cand am fost chemati in locul care ne fusese precizat?
2. Nu mai face galagie pentru ca nu stii nimic din ce s-a intamplat sau
Nu mai face galagie pentru ca nu stii nimic din ceea ce s-a intamplat?
Multumesc frumos!
Buna ziua,
1. Varianta a doua e corecta: “Era sa cad pe gheata cand am fost chemati in locul care ne fusese precizat”, pentru ca e vorba de doua actiuni succesive in trecut. Prin urmare logica frazei propune initial precizarea locului (mai mult ca perfect – cel mai indepartat trecut fata de momentul vorbirii) si apoi am fost chemati (perfect compus).
2. “Ce ” si “ceea ce” au acelasi sens, doar ca primul e pronume relativ simplu si al doilea e pronume relativ compus cu valoare neutra. Ambele fraze sunt corecte. A doua e mai adecvata registrului oficial.
Buna seara!
Multumesc frumos pentru ajutor!
Mai am o rugaminte referitoare la contragere : “Iarna s-o petreaca-n tihna”.
Este corect “Iarna a petrece-n tihna” ?
si “Cand vazu asa Pacala.”
Este corect “Vazand asa Pacala”?
Milioane de multumiri!!!
Cu multa placere!
Contragerile sunt corecte, cu conditia sa nu va fi cerut sa contrageti intr-un cuvant fiecare propozitie…
Din pacate nu s-a facut nico mentiune in acest sens. Exprimarea a fost “Contrageti”.
Daca aceste propozitii pot fi contrase si intr-un singur cuvant, imi este rusine dar nu stiu cum se poate face acest lucru. Daca elimin elementul de relatie, transform la un mod nepredicativ cu obligativitatea de a pastra sensul, cu ce mai raman?
Peste milioane, alte milioane de multumiri!!!
Aș dori o lămurire cu privire la scrierea corectă a locuțiunii adverbiale ”o dată cu„ , respectiv ”o dată ce„. Ați menționat că acestea nu se scriu niciodată în trei cuvinte, însă ele apar scrie așa în Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație al Academiei Române.
Aștept lămuriri cu privire la acestă neclaritate.
Vă mulțumesc anticipat.
Cred ca va referiti la indreptarul acesta, nu? http://www.librarie.net/carti/38407/Indreptar-ortografic-ortoepic-punctuatie-editia-Iorgu-Iordan
E vorba de o lucrare aparuta inainte de DOOM 2005, deci inainte de schimbarea locutiunilor “o data ce” si “o data cu” in “odata ce” si “odata cu”. Regula noua o gasiti in DOOM 2, la pagina 547.
Multumesc pentru răspuns. Imi puteți comunica alte schimbări majore care au survenit în ortografia cuvintelor? În ce măsură mai pot folosi Îndreptarul ediția Iorgu Iordan până la achiziționarea lucrării pe care ați menționat-o?
Vă mulțumesc.
Schimbarile sunt prea numeroase sa le pot posta aici. Va trimit doua documente via email.
Vă sunt recunoascătoare pentru documentele trimise și pentru acest blog. Vă felicit pentru această acțiune.
Multumesc!
Apelez, din nou, la dumneavoastră pentru următoarea neclaritate în utilizarea corectă a cuvintelor ”retrospectivă”, ”retrospecție”.
”Autorul face o retrospectivă a vieții personajului….” sau ”Autorul face o retrospecție (retrospecțiune ?) a vieții personajului”. Consider că a două variantă este corectă, deoarece adjectivul ”retrospectivă”, din primul enunț, ar trebui să exprime însușirea unui substantiv, dar nu este cazul. Greșesc? Cum este corect?
Mulțumesc pentru promptitudinea răspunsurilor și promit să revin cu alte întrebări, cu permisiunea dumneavoastră.
Foarte interesant blogul tau,am avut azi neplacerea de a asculta niste greseli gramaticale chiar de la colegii mei,din pacate acesta este sistemul in care suntem obligati sa supravietuim,nu ne formeaza nimeni intrucat nici cadrele didactice nu sunt pregatite.Deoarece sunt o iubitoare a limbii romane iti pot spune sincer(imi permit sa va tutuiesc deoarece nu am mai vazut un om cu carte atat de deshis)ca pregatirea mea in ceea ce priveste educatia si dezvoltarea mea in ceea ce reprezinta limba romana nu s-a datorat profesorilor pe care i-am avut de-a lungul celor 12 ani de studiu,am invatat ce e cu adevarat limba romana,am invatat sa o iubesc si mai apoi sa o inteleg!Imi doresc sa existe mai multe persoane ca dvs.care sa aduca inapoi ceea ce a fost o data si anume:iubirea de si admiratia fata de tot ce inseamna limba romana,Va multumesc!
Mulţumesc şi eu de aprecieri!